Cea mai fericita zi din viata noastra. S-a nascut Karina Maria dupa o munca de 22 de ore. La nastere a primit nota 8 din partea doctoritei, iar dupa 5 minute 9. Irma zice ca 10 ia doar copilul lui Superman. Si cum Invisible Woman naste foarte rar, nota 9 e cam cea mai mare din zona. :)
Povestea
1. The Beginnings. Totul a inceput pe 28 ianuarie la ora 10 seara cand Irma, foarte funny, a venit la mine si mi-a spus (nu mai stiu daca in engleza sau romana): 'Either i pied on myself or my water just broke'. Pe moment m-am panicat, dar cum sunt o fire foarte calma din fire, mi-am revenit imediat si am inceput sa pun ultimele lucruri in bagaj. Bineinteles ca la fel de bine as fi putut sa-l las si pe Mitza sa-mi faca bagajul, ca ar fi fost acelasi rezultat:)). In fine, in 40 de minute eram la spital, cu Imre sofer, care pe drum ne-a zis ca masina e un pic defecta, nu prea mai are frane...pe spate, dar sa nu ne facem probleme ca pe fata sunt ca noi.
2. Spitalul. Dupa un consult KTG (care inseamna ca poti vedea frecventa batailor inimii copilului si frecventa contractiilor mamei, n-are legatura cu serviciile secrete rusesti mai deloc), ne-au condus intr-o camera spatioasa, cu baie si tot ce trebuie pentru nastere (bine, eu ulterior m-am prins ca acolo o sa si nastem). Eram cu bagajele dupa mine (le-am si filmat ca sa vada Tudor ca are un fin vrednic sa-i calce pe urme...intelege el). Si atunci a inceput. Ce? Cea mai lunga zi din viata mea. Pana pe la 2 dimineata a fost usor, am citit un pic, am filmat camera, a trecut repede. Dar problema era lipsa contractiilor. Irmei i-au pus apoi perfuzii cu ceva hormoni ca sa inceapa aceste nemaipomenite contractii (si acum vad in fata ochilor ecranul aparatului asta KTG si graficul contractiilor pe care le-am urmarit timp de vreo...10 ore cred...). Pana pe la 5 dimineata, ne-am rugat. Dupa cum urmeaza: Irma se ruga sa inceapa durerile, eu sa n-o doara prea tare, ca auzisem de la Inga ca o mamica ii muscase jumate de ureche tatalui din cauza durerilor:). Si mai imi era si mila de ea, normal.:)).
Atunci s-a declansat DUREREA. Si a tot continuat. Eu, intre timp, incercam sa fur un pic de somn ca sa fiu apt mai incolo. Bineinteles ca am incercat sa fac chestia asta chiar in patul de gravida si surprinzator chiar am reusit. In total vreo ora - ora jumate. Irma mi-a spus ca tot veneau asistente, infirmiere, doctori si toti se intrebau daca o sa castig premiul de 1 mil de dolari al lui Chaplin. Probabil ca primul lor gand n-a fost tocmai asta, dar mie asa imi place sa cred.
3. Contractiile. Timp de 16 ore, Irma a suportat cele mai aprige dureri din viata ei, cred. La un moment dat i-au facut epidurala (astia cu copii inteleg mai bine termenul) ca sa se dilate si sa-i slabeasca durerile. Insa, singurul care a slabit in noaptea asta am fost eu si din pacate nu suficient. Ecranul aparatului respectiv e foarte frumos, e flat, are ceva actibilde pe el si un nume care n-are nicio legatura cu realitatea: STAN. Putea fi si BRAN ca oricum nimeni n-a ras vreodata in fata lui. Eventul dupa, cand era stins si cred ca nu de el:). In mod normal as fi fost mai disperat, dar avand in vedere ca nu stiu 100% estona (nu dau acum procentul ca sunt modest) si cum nimeni n-avea chef sa-mi dea mie explicatii amanuntite, am fost destul de calm. Daca n-am reusit s-o innebunesc pe Irma cu intrebarile, asta se datoreaza doar calitatilor ei diplomatice. Sau poate indiferentei fata de un sot nebun care o intreba dupa fiecare conversatie cu doctorii despre ce-a fost vorba, mai ales in ultima parte a travaliului.
Partea asta trebuie sa fie foarte lunga, ca sa va chinui si pe voi un pic. Dar poate nu toti dintre voi merita si atunci o mai ciopartesc, spunand doar ca la un moment dat a venit Inga, m-a inlocuit un timp, dupa care doctorita a zis ca nu ne mai putem schimba cum vrem noi si sa ne hotaram care dintre noi ramane. Normal ca am ramas eu, doar ca s-o pot trage pe Irma de par din 3 in 3 minute, apoi din 2 in 2 si apoi cam incontinuu, pana cand s-a prins ce fac si mi-a zis s-o tin doar de mana.
4. Nasterea. Partea asta e cea mai scurta. Atat din punctul meu de vedere, pentru ca am lasat un profesionist langa Irma, pe sora-sa care a nascut de 3 ori deja, cat si din punctul Irmei, pentru ca a durat doar vreo 30 de minute. Si nici nu vreau sa intru in amanunte, cum ca ar fi putut sa-i faca cezariana sau sa foloseasca pompa de vacuum in anuminte momente ale procesului, pe care eu le-am aflat ulterior.
5. Copilul. Asteptand 2 etaje mai jos (nevrand sa supar asa tare personalul spitalului) si penduland apoi intre cele 2 etaje, am inceput sa-i iau la intrebari pe doctori, asistente, moase si probabil si pe femeia de serviciu (mi-am dat seama de chestia asta ca a fost singura care nu stia engleza). Un doctor foarte tanar mi-a spus ca o sa fiu tatic pana la ora 9 seara [stia el ce stia, ca nu degeaba lua salar si surprinzator, doar salar, ca de altfel toti cei de aici din spital. Ar fi chiar o jignire si sigur caz penal orice incercare de premiere (Mura, nu e la ce te gandesti tu:)]. La 8 si 8 minute am fost anuntat ca sunt tatic, dar ca mai trebuie sa astept vreo 20 de minute pana sa-mi pot vedea copilul. Si cum sunt o fire foarte calma si rabdatoare, ca doar ma stiti, m-am dus imediat in sala. Karina tocmai se nascuse si tipa de zor in bratele doctoritei (a nu stiu cata de cand a inceput povestea. S-au schimbat vreo 3 ture de personal si toti au fost extraordinari, chiar daca o mica parte din ei erau cam aerieni: vezi femeia de serviciu de mai sus). Emotiile m-au coplesit abia dupa ce am vazut-o si pe Irma, care era foarte bine, cam alba la fata ce-i drept, dar dupa toate prin cate trecuse, ma mir ca nu era verde. Dupa cateva minute mi-au dat fetita in brate si atunci am simtit cat sunt de fericit si de emotionat. Cel mai frumos moment din viata mea (alaturi desigur de momentul cand am cunoscut-o pe Irma sau de momentul cand ea a spus DA). Ea e minunea noastra.
Las epilogul pentru alta data intrucat mi-am cam neglijat atributiunile de tatic (si unluckly nu sunt acelea de a bea bere sau cel putin nu inca, apropos nu va planificati nimic vineri, 27 februarie sau duminica, 29..hahaha).
